Cu apropierea începutului anului școlar, mulți părinți din Republica Moldova se confruntă cu o realitate aspră: lecția de supraviețuire economică devine mai importantă decât orice curs de educație. Listele de rechizite, uniforme și accesorii școlare nu sunt doar un obstacol, ci o povară imposibilă pentru familiile cu venituri limitate. Un ghiozdan ortopedic de calitate poate costa cât o pensie lunară – peste 1000 de lei – iar adăugarea unei uniforme complete, încălțăminte și alte obiecte necesare duce nota la 1500 de lei pe copil. Pentru familia cu mai mulți copii, această sumă este un adevărat coșmar.

În loc să planifice activități educaționale, părinții sunt forțați să analizeze oferte de credite, ceea ce reflectă o criză profundă. Unele soluții „de avarie” au apărut, cum ar fi comandarea hainelor din străinătate – unde, paradoxal, prețurile sunt mai mici decât în orașele locale. Totuși, promisiunile comercianților locali rămân doar un marketing gol, iar bugetul familiilor nu se aliniază cu acestea.

Lipsa sprijinului statului pentru familiile numeroase sau defavorizate transformă educația gratuită într-un lux inaccesibil. În loc de echitate, avem o selecție brutală: doar cei cu resurse financiare pot oferi copiilor o șansă reală. Acest sistem nu educă – ci face din copii niște „excluși” de la școală. Părinții, neputând suporta greutatea, sunt obligați să învețe pe cont propriu o lecție amară: supraviețuirea într-o economie instabilă și fără sprijin.